CE FEL DE HRANA VOM OFERI IEPURILOR ?
In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).
Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire , iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.
Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.
hrana iepuriNUTRETURI FOLOSITE :
Furajele verzi
Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor .
Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).
In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :
sunt ude cu roua ;
sunt prafuite ;
sunt impurificate cu pamant ;
contin plante posibil toxice .
De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).
Fanurile de lucerna, trifoi si graminee
hrana iepuri
hrana iepuriAcestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.
Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.
Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.
In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %.
hrana iepuriFurajele grosiere
Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).
Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).
Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.
Morcovul
hrana iepuri
Reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.
Sfecla furajera
hrana iepuri
Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).
Grauntele de cereale
Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb ) se pot administra intregi sau macinate.
In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.
Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.
Boabele de soia si mazare
hrana iepuri
Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).
HRANIREA IEPURILOR IN CRESCATORIILE INTENSIVE
In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea ( este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite ).
Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :
timpul de conservare a furajelor creste;
temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .
hrana granulata iepuri
Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutret granulat.
Iepurele este un animal rozator cu regim vegetarian (ierbivor). Aparatul digestiv al iepurilor se caracterizeaza printr-un sistem redus de masticatie, un stomac voluminos, un intestin lung si un cecum important. La iepuri, hana are o trecere lenta a hranei prin intestin si necesita prezenta unei microflore abundente, antrenanta in procesul digestiv (alimentele raman 48 ore si se elimina in 4 ore). Aceasta face ca iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare (slaba evacuare din intestin) si la autointoxicari, mai ales in captivitate.
Iepurii au nevoie de ramuri verzi de salcie, plop, fag, tei, salcim, anin pentru a-si toci dintii, dar si pentru valoarea lor nutritiva si influenta substantelor astringente (taninuri) in prevenirea diareei. Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri minerale, vitamine etc.) asigura o buna digestie si asimilare a furajelor concentrate. Crescatorul de iepuri trebuie sa tina seama de importanta fiziologiei digestiei la iepuri, suplimentand permanent furajarea obisnuita cu ramuri verzi, frunze si buruieni specifice.
De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor, starea lor de conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si buruienilor pe care le foloseste in furajarea iepurilor.
Substantele alburninoide sau proteice in hrana iepurilor
In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de furaje bogate in proteine. Femelele care isi mananca puii sint deseori determinate de lipsa indelungata a furajelor bogate in proteine de origine animala.
Substantele hidrocarbonate si grasimile asigura intretinerea caldurii corpului, dau energia nece sara functionarii organelor si formeaza rezervele de grasimi. Acestea se gasesc in fin, otava, paie, ovaz, orz, porumb, secara, tarate, diferite feluri de faina furajera, cartofi, gulii si sfecla.
Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele administrate trebuie sa contina in anumite cantitati si intr-un raport corespunzator ambele grupe de substante nutritive: azotate (albumine sau proteine) si neazotate (hidrocarbonate sau hidrati de carbon). Acest raport, numit raport nutritiv, trebuie sa fie strans (1:3) in cazul tineretului inainte si dupa intarcare, mijlociu (1:5) pentru femelele gestante sau in lactatie si larg (1:7—8) pentru reproducatorii aflati in repaus.
Substantele minerale sunt indispensabile cresterii, deoarece - inainte de toate - scheletul este format din fosfat si carbonat de calciu. Amintim prezenta fosforului in muschi, a fierului in hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de bucatarie in toate tesuturile si secretiile, Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit schimburile intre celule, ceea ce asigura o buna crestere. Sarurile minerale sant cel mai bine asimilate si folosite de organism daca se incorporeaza in furaje (creta furajera, faina de oase, faina de peste, sare).
Vitaminele in hrana iepurilor
Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in adaposturi lipsite de lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna ). Vitamina E joaca un rol important in fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in furajele verzi, precum si in graul, porumbul si ovazul incoltit.
In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli grave de subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriile excremente (coprofagie); acestea sunt bogate in vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei, dimineata se gasesc in boxa numai excrementele eliminate a doua oara. Experiente recente ale fiziologilor francezi au demonstrat ca iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si reingera excrementele din timpul noptii par sa sufere de subnutritie.
Furajele specifice iepurilor
Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor apartin urmatoarelor patru categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate.
Furajele verzi (masa verde) reprezentate prin nutreturile ierboase ce se administreaza in tot timpul verii sunt cele mai ieftine, au o mare valoare nutritiva si contin multe saruri minerale si vitamine.
Plantele verzi in hrana iepurilor de casa
De o mare valoare nutritiva pentru iepuri sunt fructele diferitilor arbori si arbusti, precum ramurile verzi de ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin, mesteacan. Pentru iarna, crescatorul de iepuri trebuie sa se aprovizioneze in cantitati suficiente cu ramuri si frunze, depozitandu-le in spatii aerisite, ferite de mucegaiuri. In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in permanenta ramuri de arbori si arbusti, altfel rozatorul este nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn.
Pe langa buruienile, ierburile si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta o prezinta furajele verzi: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de crestere). Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui.
Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa acestea nu trebuie date decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de napi, de sfecla, de conopida si mai putin spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza negativ sanatatea iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza, manifesto simptome de insuficienta tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat excesiv (ca o gusa). Cauza acestei tulburari grave se explica prin actiunea toxica a unor substan¬ce (cianide) din varza. Pe timpul iernii, iepurii pot fi hraniti si cu nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (2—3 tuburi a cate 1 m inaltime si cu diametrul de 1—1,5 m).
Furaje fibroase pentru iepuri
Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Fanul nu trebuie sa lipseasca niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza al iepurilor. Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,70—0,75 kg fan. Un fan de calitate buna este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta). Fanul recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat, deoarece contine deseori chisti de coccidioza.
Furajele suculente pentru iepuri
Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) indicate pentru hrana iepurilor sunt: sfecla, morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii. Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara organismului animalului, sunt insa sarace in proteine.
Furajele concentrate in cresterea iepurilor
Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile de baza in asigurarea productiei in fermele de iepuri de carne. In aceasta grupa se cuprind urmatoarele furaje: dintre cereale mai ales ovazul, orzul, porumbul, bobul si mazarea; dintre reziduurile industriale taratele (de grau, secara, porumb), praful de moara, sroturile si turtele (de floarea-soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre produsele si reziduurile de origine animala faina de carne, faina de sange, faina de peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat. Painea uscata constituie un bun aliment, ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe. Un produs special este drojdia furajera, avand un gust placut si un mare continut de vitamine (B, D si E).
Norme si ratii furajere in cresterea iepurilor
Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de substance nutritive necesare unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a tuturor functiilor organismului, pastrarea sanatatii, realizarea productiei planificate si mentinerea calitatilor de reproduce.
Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a iepurilor, dupa felul productiei si dupa sezoanele anului. Pentru timpul iernii, datorita pierderilor de caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati nutritive este mai mare.
Ratii furajere. Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui animal, care ii satisface acestuia cerintele in substante nutritive, saruri si vitamine. Ratiile furajere se stabilesc in functie de norme si cat mai corespunzator sezonului respectiv.
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale:
sa corespunda particularitatilor biologice si fiziologice ale animalelor rozatoare, de tip vegetarian;
sa contribuie la pastrarea sanatatii si la obtinerea de productii ridicate;
sa fie formate din furaje cat mai diferite si sa fie economice;
sa aiba un anumit volum si efect de balast, pentru ca iepurii sa se simta satui si digestia sa se faca normal.
Pe cat este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor crescatorul va tine seama si de urmatoarele recomandari practice:
In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se dea sub forma de ramurele cu frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare (stoguri);
In crescatoriile familiale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date sub forma de buruieni, iarba cosita si ramuri cu frunze;
Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei si pentru tineret (pentru tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile);
Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi, suculente sau concentrate), vasul cu apa curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.
Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intampla fiindca nu li s-a dat niciodata si nu sunt obisnuiti s-o consume.
Fanul de calitate in alimentatia iepurilor de casa sau de ferma
gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi
leguminoasele la imbobocire
Un fan bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), din graminee (golomat, timoftica, ovascior) sau din otava, uscate rapid. Fanul pentru iepuri trebuie sa aiba un miros placut, aromat si o culoare verde-intensa, sa fie lipsit de praf si mucegaiuri. Fanurile au si efect de balast, necesar unei bune functionari a tubului digestiv.
Fanul de calitate inferioara, precum vrejii de mazare, cocenii si paiele, e bine sa fie sa fie mai intai oparit, imbunatatindu-i-se astfel calitatile gustative; totodata se distrug microbii, ciupercile. Fanul vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o moara cu ciocanele si transformat in faina de fan.
Depozitarea fanului se face numai dupa ce mai intai a fost bine uscat, cladindu-se in glugi (stoguri) sau sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult mai bun si economic este fanul presat in baloti, care se depoziteaza mai usor si fara pierderi mari (volumul lui se reduce de 5—6 ori).
Suculentele in hrana iepurelui
Datorita continutului mare de apa (70—90%), suculentele sunt expuse mai usor alterarii, iar pentru mentinerea valorii lor nutritive ele trebuie pastrate in locuri uscate si conservate pe timpul iernii in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni, morcovii sufera o pierdere de 16% si sfecla de 10% din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii dupa ce s-au dezghetat. Cartofii fierti, in amestec cu tarate si cu faina de fan, constituie un bun furaj in timpul iernii.
Furajele concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina vegetala si animala) in hrana iepurilor
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de mazare, tarate, faina de carne, sroturi, faina de fan sau din cetina verde de brad, toate bine omogenizate si umectate cu lapte tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta se adminstreaza calda: cartofi fierti, la care se adauga tarate, sroturi, faina de carne sau de peste. Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte adaosuri: plante aromate, urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera, praf de carbune si sare de bucatarie).
Amestecurile de furaje sunt intocmite dupa retete si se prepara pe cale industriala sub forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei la iepuri
Iepurii sunt mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sunt pasivi, dormiteaza si se sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina seama de aceasta comportare specifica a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute sa dea concentratele cand ei sint mai activi si consuma mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare: Important este ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie data, la distribuirea ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa poata consuma mult in perioada cand sunt activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara graunte (pe langa restul furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente). In crescatoriile industriale, unde se urmareste intensificarea productiei de carne, seara tarziu (la orele 21-22) se da si al patrulea tain (indeosebi pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de mincare a iepurilor, reducandu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele si suplimentand hrana celor care au consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca furajele sa nu se puna peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul iepurelui este foarte sensibil si mai ales vara furajele vechi si alterate ii produc tulburari digestive destul de grave. De asemenea crescatorul trebuie sa dea o deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica trecerii lente de la regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.
Cand aceasta schimbare se face brusc, iepurii au de suferit, se imbolnavesc si deseori se intampla sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da ovaz sau orz incoltit indeosebi pentru tineret.
Frunzele de salcâm şi de viţă de vie
Frunzele de salcâm şi de viţă de vie, care sunt bogate în proteină, în hidraţi de carbon, în săruri minerale şi în componenţi celulozici asimilabili, pot constitui un excelent nutreţ care să înlocuiască cel puţin în parte furajele fibroase (fânul şi otava) din raţia oilor, caprelor, ori a iepurilor.
Salcia contine o substanta numita salicina asemanatoare acidului acetil salicilic din aspirina ,de unde si capacitatea salciei de a mari rezistenta organismului in fata bolilor.Crengile tinere sunt recomandate in hrana iepurilor in stare proaspata, verzi.
Salcâmul folosit ca lăstăriş se administrează începând din a doua jumătate a lunii mai şi până toamna târziu.
Conservarea frunzelor de salcâm pe crengi şi pe lăstari, din considerente economice, se face cât mai aproape de locul de tăiere. Imediat după recoltarea lor, acestea se stivuiesc în grămezi de diferite mărimi, după modelul „focului de tabără”, astfel încât frunzele să nu vină în contact direct cu solul.
Astfel, se permite pătrunderea şi circulaţia aerului în interiorul grămezii, iar frunzele se usucă fără a fi expuse la soare. Prin urmare, frunzele şi chiar unele porţiuni din lăstarii tineri se pot porţiona pe grămezi ce urmează să se împrăştie la faţa locului în momentul consumului.
Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti mancandu-si excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele fiind mai bogate in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea neobservat de catre proprietari, deoarece se intampla noaptea.
Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii, digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de un real folos in acest proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol important in mentinerea echilibrului.
Iepurii au nevoie de un regim alimentar bogat in vitamine si cu un continut mare de fibre (15%). Dati-le in cantitati nelimitate fan de iarba, ca de exemplu cel de timoftica. Fanul de lucerna nu este recomandat din cauza ca este prea bogat in calciu si proteine pentru iepurii adulti. In plus, pentru iepurii mai mari de opt luni, adaugati la dieta l/8 pana la l/4 ceasca de granule pentru iepuri din comert la doua kilograme greutate corporala, de doua ori pe zi. Evitati acele granule care contin nuci si cereale. Pentru iepurii mai mici de opt luni, hrana va contine granule simple de lucerna, in cantitate nelimitata. Limitarea granulelor pentru iepurii tineri poate avea efecte dezastruoase.
Legumele cu frunze, proaspete, sunt extrem de importante. Dati zilnic minim o ceasca de legume la 1,5 kilograme corp. Incercati sa le dati muguri de lucerna, patrunjel, frunze de sfecla, frunze de conopida si varza, morcovi si frunze de morcovi, andive, piper verde, laptuca, frunze de zmeura, tulpini de grau verde, dovleac, frunze de ridichi si de papadie. Iepurilor pare sa le placa orice, dar, la fel ca la toate animalele, este irnportant ca orice fel de hrana sa fie introdusa treptat, pentru a evita tulburarile gastrointestinale. In general, fructele, cerealele si produsele fainoase trebuie date numai in cantitati limitate, intrucat excesele pot provoca diaree. Limitati fructele la doua linguri pe zi, alegand fructele precum merele, perele, prunele, pepenii, zmeura, papaya, coacazele, murele si ananasul. Evitati fructele cu continut mare de zahar, bananele si strugurii.
Dati-le zilnic apa proaspata intr-o sticla de apa sau o oala de lut, grea. Schimbati apa in fiecare zi si dezinfectati vasul o data pe saptamana.
Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi (frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.
Nu este necesara administrarea de vitamine sau sare pentru lins.
Hrana trebuie administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa poate fi administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas solid. Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte dindieta unui iepure.
Fanul este disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte locatii. Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din material textil. Este bun chiar si o fata de perna.
Poate ca elemental cel mai important in dieta unui iepure este fanul de iarba si ar trebui sa fie hranit la discretie cu acest produs, atat iepurii adulti cat si cei tineri. Iepurii crescuti doar concentrate, pot avea serioase tulburari gastrice datorita lipsei fibrelor din compozitia hranei.
Lucerna si trifoiul, fan sau palite, sunt prea bogate in proteina si calciu sin u este indicate hranirea unilterala cu aceste produse. In schimb, fanul proaspat de iarba de munte, de ovaz, de timoftica si chiar de grau sunt mai mult decat indicate. Chiar si un fan cu un continut mai mic de fibra este mai indicat decat hranirea iepurelui unilateral cu pelete. Asta ca san u mai vorbim de costuri…
Este adevarat ca peletele au in compozitia lor nutrienti, vitamine şi minerale extreme de utile organismului, darn u trebuie abuzat de o astfel de hrana, fie si datorita lipsei din compozitia acestora a fibrelor, atat de necesare unui metabolism echilibrat.
Iepurii sunt animale ierbivore prin definitie, si atunci cand elaboram o dieta pentru ei trebuie avut in vedere ca cea mai indicate hrana este cea pe care iepurele o consuma de sute si sute de ani in mediul natural. Ori in acest cadru foarte rar iepurele mananca seminte de nuci, spre exemplu, fructe sau alte alimente grase, cu un continut mare de zaharuri ori amidon. Flora complexa din cecum poate deveni rapid de periculoasa pentru sanatatea animalului daca dieta san u este cea adecvata.
O dieta adecvata ar trebui sa contina fibre cel putin 22%, nu mai mult de 14% proteine, aproximativ 1% calciu si tot atatea grasimi. Cele mai multe dintre pelete sunt pe baza de lucerna ceea ce inseamna ca au un continut mare de calorii si calciu. Verificati eticheta de pe produs inainte de a-l cumpara si daca aveti posibilitatea, alegeti peletele care au la baza fanul de graminee ori de munte.
Trebuie retinut ca iepurii tineri pot beneficia de pelete la discretie pentru ca si nevoile lor sunt sporite, iar oasele si muschilorau nevoie de multe proteine si calciu pentru creştere si o dezvoltare armonioasa. Dar nici fanul de calitate nu trebuie sa lipseasca.
La iepurii adulti, atat consumul de lucerna cat sic el de pelete trebuie redus caci pe langa obezitate vor genera si refuzul de fan ceea ce poate produce dezechilibre majore. Reduceti cantitatea de concentrate si iepurele d-tra, sanatos fiind, va manca din nou cu placere fanul oferit.
Este posibil sa fi auzit, nu odata, spunandu-se ca legumele proaspete provoaca diareea le iepuri: nimic mai fals. De fapt, verdeturi proaspete ajuta la menţinerea conţinutului intestinal hidratat, prin aportul de lichide hranitoare, ceea ce le face mai uşor pentru iepuraş. Este aceeasi senzatie de usurare pe care o are un om care consuma vegetale in comparative cu consumul de carne de porc, spre exemplu. Verdeturile proaspete sunt aproape la fel de importante ca si un fan de calitate. Iepurele consuma cu placere frunze de broccoli ori de laptuci, varza, patrunjel, morcovi ( frunze ori morcovul propriuzis), menta, andive, marar, busuioc, etc. Aproape tot ce este verde, ne referim la legume, sunt bune pentru iepure, inclusive ierburile care cresc prin gradini, cu exceptia busuicului cerbilor. Mai putin indicate tomatele, usturoiul, ceapa, cartofii, solanaceele in general si cele care fac tuberculi.. Alimentele verzi trebuiesc insa introduce in dieta doar dupa o prealabila pregatire a iepurelui cu acestea, in mod progresiv, si nu abrupt.
Nu trebuie insa uitat nici o clipa ca prea mult zahăr şi amidon poate provoca tulburari intestinale si la nivelul cecumului mai mult decat serioase.
Salcia contine o substanta care curata sangele.
Iepurii tineri pot sa primeasca frunze de varza in dieta dupa varsta de 2 luni, dar foarte treptat, pentru a nu provoca balonari stomacale. Morcovii, salata verde si varza create sunt deasemeni bune in dieta iepurasilor. Este indicat insa ca iepurasii sa primeasca in dieta cel putin trei feluri de legume, ori plante pe zi. Aceste fapt le imbunatateste apetitul, iar organismul le va procesa mai usor. Acest fapt este valabil si pentru iepurii adulti; o dieta variata va fi mai bine acceptata de acestia decat una unilaterala.
In cazul legumelor verzi asigurati-va ca acestea sunt spalate in prealabil si apoi zvantate, pentru a elimina praful ori alti compusi nedoriti, dar si pentru a reduce cat mai mult posibil un eventual continut de oesticide ori ingrasamente chimice. Chiar si produsele ecologice trebuiesc spalate pentrua elimina bacteriile potential daunatoare. Atentie insa la starea legumelor, caci cele cu miros urat, nespecific, cu portiune de mucegaiuri ori putregaiuri, pot crea serioase probleme iepurilor d-tra.
Nu trebuie de fel abuzat de fructe in hrana iepurelui chiar daca majoritatea acestora aduc un aport de vitamine considerabil. Sunt bune dar in cantitati limitate.
Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume.
Apa este un element vital nu numai pentru supravietuire dar si pentru un metabolism echilibrat. Un iepure care nu are apa proaspata la discretie si care nu-si va putea satisface setea la timp va suferi de deshidratare, cu efecte deloc benefice pentru organism. Si chiar daca este putin mai dificil pentru ingrijitor, care trebuie sa schimbe apa zilnic si sa curete vasele, iepurele agreeaza mult mai bine apa dintr-un vas tip cana, oala, strachina, etc., decat din biberon. De doua-trei ori pe luna, vasele de apa se spala cu apa fiarta si detergenti si apoi se clatesc bine cu apa curata, pentru distrugerea agentilor patogeni nedoriti care se pot dezvolta intr-un vas neintretinut curat.
Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor (in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi), de starea de sanatate sau de starea de gestatie. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.
deshidratarea se pot observa forte repede daca iepuri nu primesc apa suficenta. daca ridicati iepurele de spate si se pot prinde blana prea usor ar putea fi si un semn deja. blana nu are voie sa se distanteaza prea mult de restul
corbului.cu cat mai greu se pot prinde iepure de spate cu atat mai sanatos este.
Pe langa fanul obisnuit de iarba ii putem oferi si alte tipuri de nutreturi fibroase uscate. Fanul alpin (din zona de deal) contine iarba si plante salbatice cu aroma si gust placut. Datorita mirosului de ovaz, fanul de ovaz de culoare verde deschis este apetisant pentru iepure, si nu numai.. Se va cosi la inspicare.
Fanul de iarba poate fi amestecat cu diferite alte specii ierboase, ca tarsaca / obsiga (lat. Bromus inermis), obsiga (lat. Bromus erectus, engl. Brome grass/hay), golomat (Dactylis glomerata, orchard grass/cocksfoot grass), firuta angustifolie (Poa pratensis var. angustifolia, narrow-leaved meadow grass), pir crestat (Agropyron cristatum, Crested Wheat grass), ierbaluta (Phalaris arundinacea, canary-grass), firuta de camp (Poa pratensis, Blue-grass). Fanul cel mai des administrat in tarile de vest este cel de timoftica de lunca * (Phleum pratense*, Timothy-hay*), pe care nu doar iepurele, ci si alte ierbivore il agreaza mult.
O alternativa este si fanul de ovaz, de orz si de grau, amestecat, ierburile fiind recoltate pentru fan inainte de formarea bobului (la inspicare).
Mai rar ii putem da si porumb uscat, tulpina si frunzele uscate ale plantei tinere (nu groase!). In acest fel el se va familiariza cu noi gusturi, varietatea avand o influenta benefica asupra sanatatii lui.
* Nota: timoftica de lunca poate fi confundata cu coada vulpii (Alopecurus pratensis, Meadow Foxtail), si cu timoftica de stepa (Phleum phleoides - Purple-stem Cat's-tail).
Fanul de lucerna contine mult calciu, consumarea lui exagerata poate avea ca rezultat depunerea calciului in rinichi (100 grame fan de lucerna contine 2200 mg calciu). Amestecat cu fan obisnuit se poate da puilor pana la varsta de patru luni, femelelor gestante si celor care alapteaza. Iepurele adult care in general consuma hrana speciala pe baza de lucerna, sau primeste frecvent pelete lucerna, nu va avea nevoie de acesta. Daca totusi dorim sa ii oferim, ii vom da mai rar, amestecand o mica parte de fan de lucerna cu fanul obisnuit.
Daca suntem alergici la un anumit tip de fan, sa incercam diferite alte amestecuri de fan. Iepurele nu se poate lipsi de acest nutret atat de important pentru sustinerea sistemului sau digestiv. Pe langa faptul ca asigura necesitatile nutritionale, fanul toceste si dintii care sunt in permanenta crestere, si are si rolul de a-l stimula mental.
Daca suntem generosi cu fanul (avem o sursa bogata de fan), si acoperim o parte a podelei cu fan, sa avem grija ca acesta sa fie schimbat la timp. Fanul nu are putere de absorbire si se murdareste repede.
Pe langa fan, accentul va fi pe iarba verde si palita, si alternativ diferite verdeturi, zarzavaturi, fructe.
Cateva idei despre fan:
- Daca este de culoare bruna, a fost prea tarziu taiat sau a fost uscat timp prea indelungat. Astfel se va pierde o cantitate mare de Vitamina E si va avea o valoare nutritiva mai mica.
- Este de calitate cel, care are mai putine seminte in el.
- Fanul umed, murdar, prafuit sau mucegait nu este recomandat. Fanul murdar, umed, mucegait cauzeaza tulburari digestive, si este un mediu favorabil de inmultire a bacteriilor, ciupercilor.
Iarba proaspat cosita se va lasa la "palit" si numai dupa aceea administrata ca nutret. Fanul ii ajuta la digestie si nu lasa sa se formeze ghemotoace de par in stomac.
Cand trecem de la fan la iarba verde ( cosita si palita), dupa o mai lunga sistare (primavara), o vom face treptat, pentru ca iepurele sa aiba timp sa se obisnuiasca cu noua hrana spre a nu se produce probleme digestive.
Iarba va fi culeasa din zone nepoluate, departe de sosele si de locurile vizitate de caini. Va fi data in alimentatia iepurelui dupa o prealabila palire a ei.
Daca iarba este umeda (dupa ploaie, roua etc.), o vom pune la uscat pana se va usca apa de pe ea. Se va evita hranirea cu alimente umede, acestea sunt periculoase mai ales in cazul puilor (poate provoca diaree, sau alte probleme digestive).
Papadia, traista ciobanului, rocoina, trifoiul, trifoiul salbatic, stirul, gramineele, patlagina, rapita, iarba, papadia, secara, ovazul, graul, orzul, porumbul, macrisul, volbura si chiar palamida, pelinul, coada soricelului, frunzele, mugurii si ramurelele de mar, salcam, salcie, stejar, artar, mesteacan, frasin, plop, alun, dud, sunt si ele o alternativa in alimentatie. Le vom da proaspete, putin palite si curate.
Si borceagul constituie o importanta sursa de proteină.El este cultura furajeră formată dintr-un amestec de măzăriche de primăvară sau mazăre cu ovăz sau orz de primăvară. Se recomandă semănatul împreună cu ovăzul sau orzul pentru faptul că măzărichea, semănată singură, cade şi putrezeşte pe sol, mai ales în anii ploioşi.Din cercetările efectuate rezultă că, la o participare de 20-25% a măzărichei, conţinutul de proteină brută a borceagului este de 9,1%, în timp ce la o participare de 50-70% conţinutul în proteină brută creşte la 13,7%. . Fanul obtinut din borceaguri este relativ grosier (datorita cerealei) fiind consumat foarte bine de iepuri. Compozitia chimica a borceagurilor este dependenta de proportia de participare a celor doua componente. Coeficientul de digestibilitate este de 70 % pentru proteina si peste 90 % pentru extractive neazotate
Putem rasfoi si cartile de plante medicinale, ne vor fi de ajutor la alegerea hranei diversificate.
In cantitati foarte mici putem oferi iepurelui si galbenele, coada soricelului, casul-popii (nalba), susai, musetel, urzica (se va da doar dupa ce s-a ofilit putin), iarba cucului (cimbrisor), cimbru de gradina, tarhon, patlagina, splinuta (varga de aur), frunzele si fructele de afin , frunzele si fructele de zmeura, nalba alba (nalba mare), podbal (se utilizeaza doar frunzele!), lipicioasa (cornatei, asprisoara).
Pentru ros, puneti-i zilnic la dispozitie mult fan de timoftica si ovaz, sau oricare altul. Iepurelui nu trebuie sa ii lipseasca niciodata fanul proaspat, intrucat acesta ii ajuta la dinti si, mai importat, ii ofera furajul grosier care impiedica blocajele ori caderea parului.
Nu se vor folosi in alimentatie cojile ori partile aeriene de la cartofi (care pot provoca intoxicatii, din cauza solaninei), tulpini de rosii, frunzele de conifere (acele) si nici a altor plante toxice, sau pe care eventual le cunoastem mai putin. In general cam toate plantele cu bulbi contin substante toxice si este bine sa le evitati. Nu sunt indicate nici ceapa, usturoiul, prazul, sparanghelul, arpagicul, cartofii cruzi ( pot fi dati in alimentatie doar fierti in prealabil, si apa aruncata), resturile de planta de tomate, tutun, regina noptii ( in general, solanaceele nu sunt indicate), coniferele de tot felul, apa in care a nimerit o canifera.
Varza, salata, frunzele de sfecla, trifoiul rosu, se vor da in alimentatie cu retinere caci provoaca balonari.
Se pot folosi de asemenea, pe langa iarba ori fan, si cu rezultate foarte bune, granule de furaje speciale amestecate, in proportii relative egale, cu grau , orz, ( ambele foarte bune pentru iepuri ), ovaz, floarea soarelui, porumb chiar, desi nu este foarte indicat caci produce ingrasarea iepurelui. 80 – 100 gr/ zi din acest amestec sunt suficiente pentru iepure.
Concentratele speciale din pet-shopuri potfi de mai multe tipuri, avand producatori diferiti. Interesat-va mai intai care dintre ele contine mai multi nutrienti, fibre si este mai sanatoasa. Aveti grija ca aceasta sa fie compusa in special din: amestec de seminte, fructe uscate, verdeata, minerale si uleiuri nutritive si sa nu aiba coloranti alimentari.
Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti mancandu-si excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele fiind mai bogate in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea neobservat de catre proprietari, deoarece se intampla noaptea.
Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii, digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de real folos in acest proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol important in mentinerea echilibrului.
Iarba este foarte importanat pentru un tract digestiv sanatos. Excrementele alfala contin prea mult calciu si, din aceasta cauza, fibra nu este suficient de aspra pentru nevoile iepurelui, desi hranirea iepurilor cu aceste excrementele este buna pentru o dieta echilibrata. Fanul alfalfa nu este insa ideal.
Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi (frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.
Hrana trebuie administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa poate fi administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas solid. Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte dindieta unui iepure.
Fanul este disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte locatii. Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din material textil. Este bun chiar si o fata de perna.
Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume. Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi ), de starea de sanatate sau de starea de gestatie.
Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta iepurelui.
Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o alimentatie variata, care sa contina:
• Substante minerale
• Vitamine
• Proteine, lipide ( grasimi ), glucide
Substante minerale in nutritia iepurilor
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare formarii si consolidarii sistemului osos.
Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau, porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram: mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
Salcia contine o substanta numita salicina asemanatoare acidului acetil salicilic din aspirina ,de unde si capacitatea salciei de a mari rezistenta organismului in fata bolilor.Crengile tinere sunt recomandate in hrana iepurilor in stare proaspata, verzi.
• Lucerna- Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon.
• Morcovul,Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie impotriva scabiei si napirlirii
• Patlagina- Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia intestinelor si pentru membranele mucoase.
Paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza . Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a iepurilor in randul carora exista cazuri de enterita (diaree). De aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.
Morcovul reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.
Grauntele de ovaz, grau, orz, secara, porumb se pot administra intregi sau macinate (in cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste. .
Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.
Boabele de soia si mazare pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica, ele pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).
Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati.
Pentru o dezvoltare armonioasa a iepurilor trebuie sa avut grija sa include
- Vitamina D, continuta in furajele leguminoase uscate la soare;
- Vitamina E, continuta in furajele cerialiere, faina de lucernauleiurile vegetale;
- Vitamina B este necesara pentru hrana iepurilor aflati in perioada de crestere;
- Vitamina K este necesara pentru hrana iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Vitaminele A, D, E sunt necesare pentru iepuri, indiferent in ce stadiu de dezvoltare s-ar afla animalele.ti in alimentatia lor zilnica vitaminele de care au nevoie:
- Vitamina A, continuta in iarba verde, fin, grauntele de grau sau ovaz, tarate;
Plante si alimente proaspete pentru iepure
Crude sau deshidratate:
Fructe
Mere
Afine
Banane uscate
Merisor
Cantalup
Struguri
Pepene zaharos
Portocale Papaya
Pere
Piersica
Ananas
Zmeura (frunze, tulpini, fructe)
Capsune
Pepene verde
Fructe de paducel
Legume
Anghinare
Sparanghel
Salata verde
Laptuci
Frunze de fasole
Varfuri de sfecla
Sfecla
Radacini de sfecla
Broccoli
Varza de Bruxelles
Varza (frunze exterioare)
Morcovi (varfuri si radacini)
Conopida (frunze exterioare)
Gulie Telina
Castravete
Andive
Escarole
Ardei verde
Nap
Gulie
Pastarnac
Frunze de mazare
Dovleac
Varfuri de ridiche
Spanac (frunze exterioare)
Sfecla de zahar
Dovlecel
Plante
Anason
Salvie
Salata Bernet
Orz
Busuioc
Coada soricelului
Musetel
Marar
Chimen dulce
Patrunjel Tarhon
Arpagic (cu moderatie)
Oregano grecesc
Levantica
Lemn de lamai
Sovarv
Mustar
Rozmarin
Menta
Tataneasa
Flori
Galbenele
Papadie (bogata in calciu)
Crin
Garoafa
Margarete
Caprifoi
Liliac
Caltunas Panseluta
Trifoi rosu
Trandafir
Muscata parfumata
Flori de dovlecei
Begonie
Viola
Violeta
Altele
Ghinda
Lucerna
Alune de fag
Cereale
Studenita
Trifoi
Cruciulita
Grau Stir
Lucerna
Urzica
Plantain
Seminte de dovleac
Traista ciobanului
Seminte de floarea soarelui
Salcie
Plante otravitoare:
Anemone
Azalee
Caladium
Ciclama
Caldarusa
Mercurul cainelui
Untisor
Umbra noptii
Mac
Buton de aur
Narcisa galbena
Gloria diminetii
Gura leului
Lobelie
Smochine
Bobitei
Philodendron
Rhododendron Cucuta
Piciorul cocosului
Galbenele de mlastina
Sofran de pajiste
Vasc
Chiparos
Patrunjel salbatic
Dalie
Crizanteme
Nemtisor de munte
Liliac de vale
Lalele
Iris
Cireasa de Ierusalim
Ienupar
Zambila
Lemn cainesc
Mare parte a copacilor carora nu le cad frunzele
De evitat
Trebuie evitate vegetalele care provoaca gaze. In aceasta categorie sunt incluse: varza, trifoiul, conopida, castravetii, bulbii de orice fel, cerealele. Totusi in cantitati foarte mici si 1-2 ori pe saptamana aceste alimente pot fi administrate fara sa produca probleme.
Salata, cea atat iubita de stapanii iepurilor, este foarte daunatoare "urecheatului". Aceasta contine lactucarium, o substanta care determina diaree severa si care poate duce pana la moartea animalului.
Daca lasati iepurele liber prin gradina, supravegheati-l continuu deoarece multe plante pot parea apetisante pentru el, insa daunatoare: trifoiul, cucuta, matraguna, caprifoiul, majoritatea plantelor ornamentale si cu flori.
Plantele toxice pentru iepuri sunt:
Ceapa, sparanghelul, arpagicul, prazul ce duc la boli gastro-intestinale;
Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de planta de la rosii, resturi de planta de tutun, care in majoritatea cazurilor vor provoca moartea;
Plantele conifere ce provoaca gastroenterita, voma, diaree si moarte.
